Caz 7: „chelner la o o cafenea”

Avînd un stagiu de muncă în această funcţie, I. a acceptat să treacă să lucreze cu salariu în plic într-o altă întreprindere alimentară din oraş, cu condiţia acceptată de angajator de a-i mări salariul după 2 luni de activitate, fără a specifica % sporului la salariu. Lui I. i-a fost recomandat acestui angajator, fapt care i-a făcut pe tînăr să creadă că experienţa lui anterioară va constitui un argument credibil pentru un salariu în creştere.

Actualmente I. lucrează deja a 6-a lună cu o sporire neesenţială doar după cea de-a II lună, fiind invocată perioada estivală, în care clienţii sunt în vacanţe şi localul nu lucrează la capacitate deplină, precum şi cheltuielile foarte mari pe care le suportă angajatorul pentru lucrările de extindere a localului. I. nu iniţiază discuţia despre sporirea promisă şi nici nu vede alte soluţii pentru situaţia în care s-a pomenit.

Soluție:
Contractul individual de muncă, constituie o garanţie atît pentru angajatorul, cît şi pentru salariat, prin care salariatul se obligă să presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcţie, să respecte regulamentul intern al unităţii, iar angajatorul se obligă să-i asigure condiţiile de muncă prevăzute de codul muncii, de alte acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii, de contractul colectiv de muncă, precum şi să achite la timp şi integral salariul. În lipsa contractului individual de muncă, salariatul nu este protejat în faţa angajatorului.