Cultura muncii în Republica Moldova – conotaţii și evoluţii până în prezent

Creat la 06 Ianuarie 2020

Modul în care muncesc oamenii depinde de o serie întreagă de factori. Aceştia sunt țara și specificul cultural al acesteia, nivelul de dezvoltare economică din care derivă nivelul de trai dar şi perspectivele socio-economice generale.

Ce schimbări au adus ultimii ani în mentalitatea locuitorilor Republicii Moldova referitor la muncă și cum s-a transformat cultura muncii?

În condițiile în care dintre toate activităţile munca ocupă pentru mulţi dintre noi cea mai mare parte a zilei comparativ cu alte activităţi (între 8 și până la 12 ore) este important să înțelegem atitudinea față de muncă și modul în care acest concept a suferit transformări de-a lungul timpului până în prezent. 

Înainte de căderea Uniunii Sovietice, munca era o obligație: regimul comunist cerea oricui să aibă un loc de muncă. În multe situații, indiferent de opțiunea personală, oamenii munceau unde erau repartizați. Concepte precum cele de recrutare, fluctuație, motivație, dezvoltare personală, beneficii salariale, ore suplimentare, fidelizarea personalului său un plan de carieră, erau în esență lipsite de conținut. Nu se putea vorbi de departamente de resurse umane în terminologia de astăzi, existau doar departamente de personal (sau de cadre), cu un accentuat rol organizatoric/disciplinar.

Teoria recrutării există și atunci dar era doar teorie. Stabilitatea la un loc de muncă se numără în general cu zecile de ani, oamenii munceau aproape toată viața în aceeași uzina/fabrică, performanța în muncă nu era cea mai bună, nu conta la nivel general decât să nu faci greșeli prea mari. În lipsa unor alternative, nu se putea vorbi de o piață a muncii.

Exista o anumită ne înțelegere în privința muncii (a munci mai mult nu însemna automat a trăi mai bine), dar și o anumită stabilitate venită din lipsă de opțiuni profesionale și sociale și întărită de resemnare pe de o parte și de previzibilitate pe de alta. Locuitorii R. Moldova nu aveau propriu-zis o cultură a muncii, așa cum o recunoaștem la americani sau germani sau la japonezi. Cultura muncii era mai degrabă cultul muncii patriotice.

Odată cu schimbarea contextului economic, muncă în sine și-a schimbat conotațiile și conținutul. Începând cu 1990 din obligație muncă a devenit o necesitate, un mijloc de supraviețuire, o cale de rezolvare a unor necesități imediate.Percepția psihologică a muncii s-a schimbat și ea radical: dacă până în 1989 locul de muncă era sigur și garantat, după 1990 munca a început să devină tot mai mult asociată și cu factorii de stres generați de insecuritatea locului de muncă și de salariile mici.

Trecerea de la un regim în care trebuia să vrei cu adevărat să nu muncești ca să reușești acest lucru la un sistem în care puteai să primești a doua zi preavizul de concediere, în care nimic nu mai era sigur iar fraza cheie era că “mai sunt încă o sută ca tine la poartă”, a însemnat pentru mulți o adevărată traumă peste care nu au trecut tocmai ușor, mai ales pentru cei dintr-un anumit palier de vârstă și din anumite ramuri ale economiei comuniste care în anii ’90 se anunțau falimentare.

Marile mișcări sociale, grevele din anii ’90, chiar dacă aveau și o conotație politică, nu reprezentau decât disperarea a zeci de mii de oameni care se vedea dintr-o dată inutili, ne interesanți, depășiți moral și profesional, dispensabili. Pentru aceștia muncă devenise o necesitate: nu conta ce și cum, important era să găsească un loc de muncă. Nu mai vorbim de faptul că mulți și-au schimbat complet domeniul de activitate, îndepărtându-se de meseriile pe care le-au practicat zeci de ani.

Acest material este elaborat în cadrul proiectului ”Integrare socio-profesională pentru tinerii NEET”, implementat de Asociația Obștească pentru Copii și Tineret “FĂCLIA” din resursele acordate de Uniunea Europeană în cadrul Proiectului „Servicii sociale mai bune printr-un parteneriat durabil dintre societatea civilă și guvern” co-finanțat și implementat de Fundația Soros-Moldova în parteneriat cu Asociația Keystone Moldova, Alianța ONG-urilor active în domeniul Protecției Sociale a Copilului și Familiei și Alianța Organizațiilor pentru Persoane cu Dizabilități.